Costul războiului cu Iranul: pagube de 58 mld $

Războiul cu Iranul, ajuns în a șaptea săptămână, a provocat pagube estimate între 34 și 58 de miliarde de dolari la infrastructura energetică din Orientul Mijlociu, potrivit firmei de consultanță Rystad Energy. Directorul executiv al Agenției Internaționale a Energiei (IEA), Fatih Birol, avertizează că restaurarea producției de petrol și gaze ar putea dura până la doi ani, chiar și după încetarea ostilităților.

Peste 80 de facilități avariate

Conform IEA, mai mult de 80 de facilități petroliere și gaziere au fost afectate de la izbucnirea conflictului, pe 28 februarie 2026, dintre care peste o treime au suferit daune severe. Iranul a atacat infrastructura energetică a vecinilor din Golf, inclusiv instalații de producție, rafinării și conducte, în timp ce Israelul a bombardat facilități de gaze naturale și petrochimice pe teritoriul iranian.

Cea mai gravă lovitură la adresa Qatarului a vizat complexul Ras Laffan, cel mai mare terminal de gaze naturale lichefiate (GNL) din lume, unde două linii de producție responsabile de 17% din exporturile de gaz ale micului stat din Golf au fost avariate. Iranul are nevoie de reparații estimate la 19 miliarde de dolari, iar Qatarul se confruntă cu venituri pierdute de până la 20 de miliarde pe un orizont de doi până la cinci ani, potrivit estimărilor Rystad.

Imagini satelitare surprinse de Agenția Spațială Europeană au confirmat, pe 15 aprilie, coloane dense de fum deasupra insulei Sirri din Golful Persic, unde Iranul a pierdut un rezervor de stocare cu o capacitate de aproximativ un milion de barili — circa o cincime din capacitatea totală a insulei, conform TankerTrackers.com.

13 milioane de barili pe zi, perturbate

Birol a descris criza drept „cea mai gravă amenințare la adresa securității energetice din istorie”, mai severă decât crizele petroliere din 1973, 1979 și 2022 la un loc. Aproximativ 13 milioane de barili pe zi au fost scoase de pe piață prin combinația dintre distrugerile fizice și blocada navală americană, care a redus fluxul prin Strâmtoarea Ormuz la doar 10% din nivelul anterior conflictului.

Nicio navă cu GNL nu a mai tranzitat strâmtoarea de la începutul războiului, iar prețurile spot pentru țiței au urcat cu aproximativ 40 de dolari peste contractele futures, semn că piața spot se confruntă cu un deficit acut. Barilul Brent se tranzacționa joi la 99,39 de dolari, în creștere cu 4,7% pe parcursul ședinței, în timp ce în episoadele de vârf prețul a depășit 150 de dolari pe livrare imediată.

Goldman Sachs: Brent la 120 $ dacă Ormuz rămâne închis

Analiștii Goldman Sachs estimează un preț mediu al Brent de 83 de dolari pe baril pentru 2026 în scenariul unei rezolvări diplomatice rapide, dar atrag atenția că o prelungire a blocadei Ormuz ar putea împinge prețul la 120 de dolari în al treilea trimestru și 115 de dolari în al patrulea. Standard Chartered prognozêză că prețurile vor rămâne cu 10-20 de dolari pe baril peste nivelul anterior conflictului pe termen lung.

Congresul american a respins miercuri, cu 213 voturi pentru și 214 împotrivă, o rezoluție care ar fi impus retragerea militară din Iran. Piețele au reacționat imediat: Brent a urcat cu 4,7% până la 101,7 dolari pe baril în cursul zilei, în timp ce primele de asigurare pentru risc de război în Golf au crescut brusc de la 0,02-0,05% la 5-10% din valoarea navei, forțând transportatorii pe rute mai lungi pe la Capul Bunei Speranțe.

Criza alimentară: 45 de milioane de persoane în risc

Dincolo de petrol, blocada amenință aprovizionarea globală cu alimente. Jorge Moreira da Silva, directorul executiv al Biroului ONU pentru Servicii de Proiecte și șef al grupului operativ ONU pentru Strâmtoarea Ormuz, a semnalat că dependența critică a Africii și Asiei de Sud de îngrășămintele din Golf „va declanșa foarte probabil o criză masivă de securitate alimentară”.

O treime din producția mondială de îngrășăminte tranzitează Ormuz, iar sezonul de plantare se încheie în mai. Dacă fermierii africani ratează această fereastră, efectele se vor propaga în lanțul alimentar global. Potrivit estimărilor ONU, peste 45 de milioane de persoane — în special din Sudan, Somalia, Mozambic, Kenya și Sri Lanka — riscă să fie împinse în insecuritate alimentară.

Unde se propagă efectele

India, al treilea mare importator mondial de petrol, a luat măsuri fără precedent: Banca Centrală a Indiei a interzis rafinăriilor de stat să cumpere dolari pe piața spot, după ce rupia a atins un minim istoric de 95 de rupii/dolar în martie. Cele trei mari rafinării de stat controlează jumătate din capacitatea de rafinare a Indiei, de 5,2 milioane de barili pe zi.

Statele Unite au anunțat că nu vor prelungi derogările temporare pentru petrolul rusesc, expirate pe 11 aprilie, și nici pe cele pentru petrolul iranian, care expiră pe 19 aprilie, restrângând și mai mult oferta globală. Gospodăriile americane vor plăti în medie cu 776 de dolari mai mult pentru combustibil în acest an, potrivit CBS News.

Europa se confruntă cu riscul epuizării stocurilor de kerosen aviatic în șase săptămâni, în timp ce Germania a anunțat trimiterea de nave de deminare la Ormuz pentru a contribui la redeschiderea strâmtorii.

Recuperarea: capitalul nu este problema, ci logistica

Rystad subliniază că principalul obstacol în calea refacerii infrastructurii nu este capitalul, ci disponibilitatea echipamentelor, a contractorilor și a logisticii. Multe dintre companiile și echipamentele specializate sunt deja angajate pe alte proiecte de GNL și offshore, ceea ce va prelungi termenele de livrare. Chiar și în scenariul unui acord de pace semnat în aprilie, cele mai optimiste estimări plasează revenirea producției abia la sfârșitul anului 2026.

Directorul IEA a subliniat că piețele tratează perturbarea drept temporară, dar realitatea este diferită: „Redeschiderea Strâmtorii Ormuz, singură, nu va restabili producția la nivelurile anterioare războiului”, a declarat Birol.