Pactul UE privind migrația intră în vigoare

Pactul Uniunii Europene privind migrația și azilul devine obligatoriu începând de vineri, 12 iunie, după o perioadă de tranziție de 12 luni acordată statelor membre pentru implementarea infrastructurii și legislației necesare. Pachetul legislativ, adoptat în 2024, cuprinde zece acte care reformează fundamental modul în care UE gestionează frontierele, procesează cererile de azil și distribuie responsabilitatea între statele membre.

Controale la frontieră și proceduri accelerate

Conform noilor reguli, migranții care intră ilegal pe teritoriul UE vor fi supuși unui screening obligatoriu în termen de maximum șapte zile. Verificările includ controlul identității, evaluarea stării de sănătate, verificări de securitate și înregistrarea datelor biometrice. Baza de date Eurodac va fi extinsă pentru a include imagini faciale, iar vârsta minimă de înregistrare biometrică scade de la 14 la 6 ani.

Solicitanții de azil provenind din țări cu o rată de recunoaștere sub 20% la nivel european vor intra într-o procedură accelerată la frontieră, cu o durată maximă de 12 săptămâni. Lista țărilor de origine considerate sigure include Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Kosovo, Maroc și Tunisia, potrivit Human Rights Watch.

Mecanismul de solidaritate

Elementul cel mai controversat al pactului este mecanismul de solidaritate obligatoriu. Fiecare stat membru trebuie să aleagă între trei opțiuni: relocarea solicitanților de azil pe propriul teritoriu, o contribuție financiară de 20.000 de euro pentru fiecare migrant pe care refuză să îl primească sau furnizarea de suport operațional — echipamente, personal sau infrastructură de frontieră.

Statele unde migranții ajung prima dată vor putea reloca anual până la 30.000 de persoane către alte țări membre, potrivit Comisiei Europene. România, alături de toate celelalte state UE, va fi supusă acestor cote obligatorii sau contribuțiilor financiare alternative.

Clauza de criză și returnări

Pactul prevede un mecanism de criză care poate fi activat în situații de „aflux masiv”, instrumentalizare a migrației de către state terțe sau circumstanțe excepționale precum pandemii. În astfel de cazuri, statele membre pot prelungi procedura de azil la frontieră până la 18 săptămâni și pot suspenda temporar înregistrarea cererilor, transmite Human Rights Watch.

Separat, comisarul european pentru migrație, Magnus Brunner, a declarat că UE nu are altă opțiune decât să discute cu guvernul taliban despre returnarea solicitanților de azil respinși. Aproximativ 20 dintre cele 27 de state membre și-au exprimat interesul pentru repatrierea anumitor migranți fără drept de ședere, în special a celor cu cazier judiciar, anunță Euronews.

Critici și preocupări

Organizații internaționale au semnalat riscuri semnificative. International Rescue Committee (IRC) califică pactul drept „cel mai mare regres din ultimul deceniu în privința drepturilor solicitanților de azil din Europa”, avertizând că procedurile accelerate pot conduce la „decizii de viață și de moarte luate în câteva zile, fără asistență juridică garantată”.

Human Rights Watch subliniază că detenția riscă să devină regulă, nu excepție, și semnalează potențiale încălcări ale principiului nereturnării (non-refoulement). Doar aproximativ jumătate din planurile naționale de implementare au fost publicate, ceea ce limitează transparența procesului, semnalează IRC.

Aplicarea efectivă a pactului rămâne o provocare. Comisia Europeană a confirmat într-un raport publicat pe 8 mai că, deși statele membre au înregistrat progrese, există încă lacune critice, în special în conectivitatea bazelor de date biometrice și în mecanismele de protecție a grupurilor vulnerabile.