Europa, divizată de războiul din Iran

Războiul declanșat de Statele Unite și Israel împotriva Iranului, început pe 28 februarie 2026, a deschis o fractură profundă între aliații europeni ai Washingtonului. În timp ce unele state precum Germania și România oferă acces la baze militare, altele — Spania, Italia, Franța — refuză sau condiționează implicarea, invocând dreptul internațional și riscul escalării.

Spania: închidere totală a spațiului aerian

Spania a luat cea mai fermă poziție dintre aliații NATO. Ministrul Apărării Margarita Robles a anunțat, pe 30 martie, închiderea spațiului aerian spaniol pentru toate avioanele americane implicate în operațiunile din Iran. „Nici bazele nu sunt autorizate, nici spațiul aerian spaniol nu este autorizat pentru nicio acțiune legată de războiul din Iran”, a precizat Robles.

Decizia a vizat și bazele militare comune Rota și Morón din sudul Spaniei, 15 avioane americane fiind nevoite să fie transferate. Președintele Trump a amenințat că va „întrerupe toate relațiile” comerciale cu Madridul.

Italia refuză bombardierele americane la Sigonella

Italia a blocat, între 27 și 28 martie, o cerere americană de aterizare la baza aeronavală Sigonella din Sicilia. După cum scrie Corriere della Sera, Washingtonul a trimis solicitarea de autorizare după ce avioanele decolaseră deja, încălcând procedurile bilaterale care impun aprobare prealabilă.

Premierul Giorgia Meloni a afirmat pentru RTL 102.5: „Nu suntem în război și nu vrem să intrăm într-un război.” Ea a adăugat în Senat că operațiunile militare necesită evaluare de la caz la caz, eventual cu implicarea Parlamentului. Acordurile bilaterale de apărare din 1954 permit doar autorizații tehnice și operațiuni „non-cinetice”.

Franța: condamnare și linie roșie la obiectivele civile

Ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot a condamnat posibilele atacuri americane asupra infrastructurii civile iraniene, subliniind că Franța se opune „tuturor atacurilor asupra obiectivelor civile” — o paralelă cu poziția sa față de bombardamentele rusești din Ucraina.

Barrot a avertizat că loviturile asupra instalațiilor energetice ar genera „represalii din partea Teheranului” și ar putea declanșa „o mare conflagrație regională”. Franța permite avioanelor americane să utilizeze bazele franceze pentru sprijin logistic, inclusiv realimentare în zbor, dar nu și pentru misiuni de luptă directe. Parisul a cerut o reuniune a Consiliului de Securitate ONU.

Polonia păstrează Patriot pe flancul estic

Washingtonul a cerut Poloniei redistribuirea a cel puțin două sisteme Patriot în Orientul Mijlociu. Ministrul Apărării Władysław Kosiniak-Kamysz a refuzat categoric: „Nu planificăm să le mutăm nicăieri.” Sistemele protejează spațiul aerian polonez și flancul estic al NATO. Premierul Donald Tusk a adăugat că războiul din Iran „nu afectează direct securitatea națională” a Poloniei.

Germania permite utilizarea bazei Ramstein

La polul opus, Germania a adoptat cea mai favorabilă poziție față de operațiunile americane. Cancelarul Friedrich Merz a descris Iranul ca fiind „o amenințare majoră de securitate” și a transmis la Casa Albă: „Împărtășim aceeași viziune în privința îndepărtării acestui regim teribil din Iran.” Baza aeriană Ramstein este utilizată de SUA pentru coordonarea atacurilor cu drone și rachete.

Merz a exclus însă participarea militară directă a Germaniei. Opoziția internă a reacționat puternic: deputata Lea Reisner (Die Linke) a cerut închiderea Ramstein, avertizând că Germania „se lasă trasă într-un război reprobabil moral și juridic”.

România: aprobare rapidă, motivație strategică

România s-a poziționat printre susținătorii operațiunilor americane. Pe 11 martie, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și Parlamentul au aprobat utilizarea bazelor Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii de către forțele americane, pentru o perioadă inițială de 90 de zile.

Decizia permite staționarea a până la 500 de militari americani, împreună cu avioane de realimentare, echipamente de monitorizare și sisteme de comunicații satelitare. Președintele Nicușor Dan a explicat că „acestea sunt sisteme defensive și nu sunt echipate cu armament”.

Deputatul PNL Ionuț Stroe a argumentat că decizia reflectă contextul mai larg al crizei din Strâmtoarea Ormuz și dorința Bucureștiului de a-și consolida relația cu Washingtonul, deteriorată după anunțul reducerii trupelor americane din Europa în octombrie 2025. „Pentru București, garanția de securitate americană față de Rusia primează absolut”, a susținut Stroe. România s-a aliniat astfel cu statele baltice și Cehia.

Regatul Unit: autorizare limitată și condiționată

Regatul Unit a navigat între cele două tabere. Premierul Keir Starmer a refuzat inițial accesul SUA la bazele RAF Fairford și Diego Garcia, dar a autorizat ulterior utilizarea lor pentru „operațiuni defensive limitate” — după ce Iranul a lansat atacuri cu rachete asupra bazelor britanice din regiune.

Astăzi, Londra a semnalat însă că nu va permite utilizarea bazelor britanice pentru atacuri asupra instalațiilor energetice iraniene, după amenințările lui Trump de escaladare. Ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a avertizat, într-o convorbire cu omologul său britanic Yvette Cooper, că „aceste acțiuni vor fi considerate cu certitudine drept participare la agresiune”.

Vetoul Rusia-China la ONU complică situația

Fractura europeană se adâncește în contextul eșecului diplomatic de la ONU. Astăzi, Rusia și China au pus veto unei rezoluții a Consiliului de Securitate privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz, propusă de Bahrain. Rezoluția, deja diluată prin eliminarea oricărei referiri la forța militară, a obținut 11 voturi favorabile, două împotrivă și două abțineri — dar vetoul a blocat orice soluție diplomatică tocmai în ziua în care expiră ultimatumul lui Trump.

Miza strategică: NATO între Washington și dreptul internațional

Diviziunea expune o tensiune fundamentală în cadrul NATO. Oficiali americani, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio și secretarul Apărării Pete Hegseth, au avertizat că Statele Unite „nu pot fi așteptate să apere aliați care refuză să sprijine operațiunile militare americane”. Fără acces la bazele europene, operațiunile din Iran ar fi, în evaluarea analiștilor, incomparabil mai dificile.

Pe de altă parte, statele europene care refuză implicarea invocă lecțiile din Irak și Afganistan. „Amintiri dureroase — cele din Irak, cele din Afganistan — care nu s-au soldat cu succese militare”, a spus ministrul francez Barrot. Europa prioritizează totodată conflictul din Ucraina, temându-se că războiul din Iran deviază atenția și resursele americane de la apărarea flancului estic.