CENTCOM lansează blocada Hormuz, FMI avertizează: criza ar putea fi permanentă

Președintele american Donald Trump a ordonat duminică blocada totală a Strâmtorii Hormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial. Anunțul a venit imediat după eșecul negocierilor maraton de la Islamabad, unde vicepreședintele JD Vance a condus delegația americană timp de 21 de ore fără a obține un acord cu Iranul.

„Va fi totul sau nimic, așa stau lucrurile”, a declarat Trump pe Truth Social, adăugând că Marina SUA va „intercepta orice navă din apele internaționale care a plătit o taxă Iranului”. Conform PBS, președintele a amenințat că „orice iranian care trage asupra noastră sau asupra navelor pașnice va fi aruncat în iad”.

Operațiunea CENTCOM de deminare

CENTCOM a anunțat desfășurarea de drone subacvatice pentru deminarea strâmtorii, operațiune condusă de navele USS Santa Barbara și USS Canberra. Amiralul Brad Cooper a afirmat: „Astăzi am început procesul de stabilire a unui nou pasaj”. Potrivit Pentagonului, Iranul deține între 2.000 și 6.000 de mine navale, iar localizarea multora dintre acestea rămâne incertă chiar și pentru Teheran.

Provocările militare ale blocadei

Strâmtoarea Hormuz are doar 33 de kilometri lățime în punctul cel mai îngust, un avantaj geografic care favorizează tacticile asimetrice ale Iranului. Conform Institutului Washington pentru Politica Orientului Apropiat, peste 60% din ambarcațiunile rapide ale Gărzii Revoluționare rămân intacte în ciuda loviturilor americane. Analistul Farzin Nadimi avertizează că Iranul nu trebuie să învingă Marina SUA — este suficient să facă navigația destul de nesigură pentru a opri traficul comercial.

Viceamiralul american în rezervă Robert Harward a confirmat această evaluare, precizând că „ultimii 10% sunt partea cea mai grea”. Iranul dispune de rachete antinavă mobile lansate de pe uscat, ambarcațiuni-dronă încărcate cu explozibil și mii de bărci mici care se pot ascunde în adăposturile subterane de pe coastă sau se pot amesteca cu flotila civilă de pescuit.

Eșecul de la Islamabad

Cele 21 de ore de negocieri de la Islamabad s-au încheiat fără rezultat pe chestiunea nucleară. Trump a afirmat că „s-a ajuns la acord pe majoritatea punctelor, dar singurul aspect care conta cu adevărat, nuclearul, nu a fost rezolvat”. Vance a cerut „un angajament ferm că [Iranul] nu va încerca să obțină arma nucleară”, relatează PBS.

De cealaltă parte, Iranul a refuzat să renunțe la dreptul la îmbogățirea uraniului, pe care îl consideră un drept suveran inalienabil. Conform analiștilor citați de Jerusalem Post, controlul Strâmtorii Hormuz este „ultima carte” de negociere a Teheranului, pe care Iranul nu o poate ceda fără a-și sacrifica interesele de securitate fundamentale. Armistițiul de două săptămâni, convenit anterior, expiră pe 22 aprilie.

Consecințe economice globale

Directoarea generală a FMI, Kristalina Georgieva, a avertizat la reuniunile de primăvară ale Fondului de la Washington că închiderea Strâmtorii Hormuz ar putea deveni „noua realitate”. Georgieva a descris situația drept „un șoc major de ofertă, global și asimetric”, transmite Jerusalem Post.

Cifrele confirmă gravitatea crizei. Prețul petrolului a urcat de la 72 la peste 100 de dolari pe baril, cu un vârf de 120 de dolari. Primele de asigurare pentru trecerea strâmtorii au explodat de la 0,2% la 7,5-10% din valoarea navei — un petrolier de 150 de milioane de dolari plătește acum 7,5 milioane pe tranzit, față de câteva sute de mii anterior. Facilitatea Ras Laffan din Qatar, care asigura 93% din producția de GNL a țării, este închisă din 2 martie, iar restaurarea completă necesită 3-5 ani, potrivit datelor prezentate la reuniunile FMI.

La nivelul statelor din Golf, pierderile economice totale se apropie de 200 de miliarde de dolari, potrivit OilPrice. Kuweit și Qatar riscă contracții ale PIB de până la 14%, Arabia Saudită de circa 5%, iar Emiratele Arabe Unite de 3%. Veniturile din petrol se diminuează cu 1,1 miliarde de dolari zilnic. Bursa din Dubai a scăzut cu 15%, iar cele din Abu Dhabi și Qatar cu 5-10%.

Reacții internaționale divergente

Trump a susținut că Marea Britanie și „câteva alte țări” trimit dragoare de mine, însă Londra a infirmat participarea la blocadă. Un purtător de cuvânt al guvernului britanic a precizat că Regatul Unit nu se va alătura unei blocade, dar lucrează alături de Franța la protejarea libertății de navigație, relatează CBS News.

Garda Revoluționară iraniană a avertizat că navele civile pot tranzita strâmtoarea în baza unor „reglementari specifice”, dar orice navă militară care se apropie va primi un „tratament sever”, anunță Al Jazeera. Ministrul de Externe al Omanului a cerut prelungirea armistițiului și continuarea negocierilor.

În Congresul american, senatorul democrat Mark Warner, vicepreședinte al Comisiei de Informații a Senatului, a criticat strategia administrației. Warner a spus că cele patru obiective ale războiului — schimbarea de regim, oprirea achiziției de uraniu, eliminarea rachetelor și controlul Hormuzului — au fost clarificate abia „la zece zile de la începerea războiului”. „Într-o evaluare onestă, nu cred că am realizat niciunul dintre ele”, a adăugat senatorul, citat de CBS News.

Administrația a solicitat Congresului un supliment bugetar de 80-100 de miliarde de dolari pentru război, redus de la cererea inițială a Pentagonului de 200 de miliarde. Secretarul Apărării Pete Hegseth a precizat că cifra „se poate modifica”, transmite CBS.

China, marele beneficiar

În timp ce economiile din Golf se contractă, China profită de criza energetică. Exporturile chineze de invertoare — componente esențiale pentru stocarea energiei — au crescut cu 57% față de anul precedent, notează OilPrice. China domină lanțurile globale de aprovizionare cu panouri solare, turbine eoliene, baterii și vehicule electrice, iar criza Hormuzului accelerează tranziția energetică: „Energia eoliană și solară nu poate fi supusă embargoului, blocadei sau oprită de o putere străină”, subliniază publicația.

ONU avertizează că impactul asupra securității alimentare globale „ar putea dura mult după încheierea conflictului”. Producția mondială de îngrășăminte a fost grav afectată de atacurile asupra uzinelor chimice din Golf, iar costurile ridicate ale energiei și restricțiile de transport maritim cresc prețurile alimentelor pentru țările importatoare, conform Al Jazeera.