Acordul SUA-Iran: uranium, Ormuz și furie israeliană

Statele Unite și Iranul au semnalat progrese în negocierile de pace purtate la Doha, însă ambele părți subliniază că un acord final nu este iminent. Discuțiile se concentrează pe trei axe: soarta uraniului îmbogățit iranian, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și ridicarea sancțiunilor americane.

Ce prevede proiectul de acord

Potrivit unui draft interimar dezvăluit de mai multe publicații internaționale, Iranul ar urma să predea sau să distrugă stocul de uraniu îmbogățit, iar Strâmtoarea Ormuz ar fi redeschisă în aproximativ 30 de zile de la semnarea unui armistițiu. În schimb, Washingtonul ar ridica blocadele portuare și ar debloca între 20 și 25 de miliarde de dolari din activele iraniene înghețate.

Proiectul prevede o perioadă de încetare a focului de 60 de zile, urmată de negocieri aprofundate pe dosarul nuclear. Analistul CBS Aaron MacLean a subliniat însă că „nu este suficient ca Iranul să nu mai impună taxe — dacă menține orice formă de control asupra Strâmtorii, aceasta reprezintă o întărire masivă a poziției sale”.

Semnale contradictorii de la Washington

Președintele Trump a transmis inițial că acordul este „negociat în mare parte”, apoi a cerut negociatorilor „să nu se grăbească”, pentru ca ulterior să declare că discuțiile „decurg frumos”. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a confirmat că „pozițiile s-au apropiat, dar semnarea nu este iminentă”.

Trump a condiționat totodată acordul de extinderea Acordurilor Abraham: a cerut ca Arabia Saudită, Qatar, Pakistan, Turcia și Egipt să stabilească relații diplomatice cu Israelul. Senatorul Lindsey Graham, inițial critic, a calificat abordarea drept „pur și simplu genială” după ce componenta normalizării a intrat în discuție.

Israel, între furie și neputință

Israelul a reacționat vehement. Liderul opoziției, Yair Lapid, a declarat că acordul „nu îndeplinește niciunul din obiectivele Israelului pentru acest război” și este „rău pentru Israel, rău pentru regiune, rău pentru cetățenii Iranului”. Conform PBS, Lapid a acuzat guvernul Netanyahu că „se află la un minim istoric în capacitatea de a influența deciziile de la Washington”.

Ministrul securității, Itamar Ben-Gvir, a cerut premierului „să bată cu pumnul în masa lui Trump”, relatează Digi24. Editorialistul Ben Caspit a avertizat: „Dacă vor ajunge să dețină bomba nucleară, aceasta va fi bomba lui Bibi”. Israelul nu a fost consultat pe parcursul negocierilor, iar restricțiile propuse asupra programului nuclear iranian sunt considerate mai slabe decât cele din acordul JCPOA din 2015.

Impact economic: gazele europene scad

Optimismul legat de o posibilă redeschidere a Strâmtorii Ormuz a determinat o scădere de peste 5% a prețurilor gazelor naturale europene, ajungând la 46,3 euro pe megawatt-oră — cel mai scăzut nivel din ultimele două săptămâni, potrivit OilPrice. Stocurile europene de gaze se situează la doar 35%, față de norma sezonieră de 50%, iar compania norvegiană Equinor a avertizat asupra unui deficit critic dacă Ormuz rămâne închisă încă 1-3 luni.

Obstacole majore

Principalele puncte de blocaj rămân natura restricțiilor nucleare și suma pe care Iranul o va primi în schimbul conformării. Detaliile esențiale ale dosarului nuclear vor fi negociate ulterior, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă programul de rachete balistice și sprijinul pentru grupările proxy vor fi abordate.

Condiția extinderii Acordurilor Abraham complică suplimentar ecuația: Arabia Saudită a reiterat că recunoașterea Israelului depinde de crearea unui stat palestinian pe frontierele din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală — o cerință incompatibilă cu pozițiile guvernului Netanyahu.