Turcia, Arabia Saudită și Pakistan semnează alianță militară la Mecca

Turcia, Arabia Saudită și Pakistan au semnat vineri „Acordul de Apărare Comună de la Mecca", un pact trilateral cu o clauză de apărare colectivă echivalentă cu Articolul 5 din tratatul NATO: un atac armat asupra oricăreia dintre cele trei state va fi considerat un atac împotriva tuturor. Acordul a fost semnat la Jeddah, în prezența președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, a prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman și a premierului pakistanez Shehbaz Sharif, pe fondul unor avertismente că Arabia Saudită se așteaptă la atacuri iminente coordonate de Iran pe două fronturi simultan.

Ce prevede pactul

Textul acordului, confirmat de agenția Anadolu și de AFP, stipulează că „orice atac armat împotriva unuia dintre cele trei state va fi considerat un atac împotriva tuturor". Negocierile au durat aproape un an, potrivit Al Jazeera, iar semnarea a venit la o săptămână după ce Arabia Saudită numise un amiral în fruntea unei coaliții maritime multinaționale de 14 națiuni, menite să protejeze navigația prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, Marea Roșie și Golful Aden.

Pakistan este reprezentat la summit atât de premierul Shehbaz Sharif, cât și de șeful armatei, generalul Asim Munir — prezența acestuia din urmă subliniind dimensiunea militară a angajamentului, potrivit Economica.net. Acordul se întemeiază pe „relații istorice solide, solidaritate islamică și interese strategice comune", după cum se precizează în textul semnat.

Amenințarea pe două fronturi care a precipitat semnarea

Cu o zi înainte de semnare, un oficial saudit de rang înalt a dezvăluit, în condiții de anonimat, că informații provenite de la serviciile de intelligence ale Arabiei Saudite, ale Statelor Unite și ale partenerilor regionali indică o ofensivă coordonată iminentă: miliții irakiene din nordul Golfului și rebelii Houthi din Yemen, ambele forțe acționând sub supervizarea Gărzii Revoluționare Islamice Iraniene (IRGC). Printre potențialele ținte se numără obiective „civile și economice", transmite Reuters.

Atacurile Houthi s-au intensificat deja vizibil. Joi, opt raiduri cu rachete din provincia al-Jawf au ucis cel puțin 30 de soldați ai forțelor susținute de Arabia Saudită în provinciile Hadramout și Marib. Vineri, alte 12 atacuri cu rachete au vizat aceleași regiuni, conform Al Jazeera. Cu câteva zile înainte, Houthi loviseră și teritoriul saudit direct: 11 civili, inclusiv un copil de patru ani, au fost răniți în atacuri asupra regiunii Najran, la frontiera cu Yemenul, relatează AFP.

Erdogan la Jeddah: a doua vizită în Arabia Saudită în 2026

Pentru Erdogan, deplasarea la Jeddah este a doua vizită în Arabia Saudită în acest an, venind după o perioadă de intensificare a conflictului SUA-Israel–Iran în regiune. Turcia a adoptat o poziție tot mai fermă față de Israel: ministrul de externe Hakan Fidan a declarat că Israelul „nu are nicio intenție sau plan pentru pace" în Gaza, o rupere de ton față de postura diplomatică tradițională a Ankarei, potrivit Al Jazeera.

Această falie tot mai profundă între Ankara și Tel Aviv face din Turcia un actor apetent pentru o arhitectură de securitate autonomă, independentă de umbrela NATO. Acordul de la Mecca este rezultatul direct al acestui recalibraj: o alianță sunnită suveranistă care acționează în paralel cu, și nu prin, structurile occidentale.

Perspectiva israeliană: „tigru de hârtie"

Reacția Israelului la semnarea acordului este una de scepticism deschis. Fostul șef al Consiliului de Securitate Națională israelian, profesorul Jacob Nagel, a descris Arabia Saudită drept un „tigru de hârtie": în ciuda arsenalului masiv și a resurselor financiare considerabile, Riadul „nu reușește să se descurce militarmente de la o zi la alta", potrivit Jerusalem Post. Nagel nu a comentat direct acordul, dar analiza sa pune sub semnul întrebării eficacitatea pactului în fața unor presiuni militare reale.

Ce înseamnă acordul pentru dinamica regională

Cele trei state — cu o populație combinată de peste 300 de milioane de locuitori și cu arsenale militare semnificative — formează un bloc care, deși rămâne aliat formal al Statelor Unite, semnalează că nu mai acceptă pasiv să fie expus unor amenințări iraniene fără garanții de securitate proprii.

Arabia Saudită și-a construit deja coaliția maritimă independentă, iar Turcia dispune de a doua armată ca mărime din NATO. Pakistanul, stat nuclear, adaugă o dimensiune de descurajare calitativ diferită față de orice alt angajament regional. Tensiunile din strâmtoarea Hormuz au escaladat semnificativ la începutul lunii august, context în care acordul de la Mecca apare mai degrabă ca o reacție concertată decât ca o inițiativă ofensivă.

Pactul trilateral modifică ecuația militară regională fără a implica direct forțele NATO sau SUA — un mesaj simultan adresat Teheranului, dar și Washingtonului, că cele trei capitale nu mai sunt dispuse să aștepte garanții externe în fața amenințărilor pe care le consideră existențiale.