SUA duc lipsă de Patriot în Europa: Iranul a consumat 65% din stocuri

Forțele americane staționate în Europa se confruntă cu o penurie „dincolo de critică" de rachete interceptoare Patriot, ca urmare directă a consumului masiv înregistrat în conflictul cu Iranul, dezvăluie o anchetă a agenției Associated Press publicată joi, 27 august. Oficiali americani din domeniul apărării și din structurile NATO, citați anonim, avertizează că SUA „cu certitudine" nu dispun de suficiente Patriot pentru a respinge un atac balistic susținut al Rusiei.

65% din stocuri, epuizate în Iran

Conflictul cu Iranul a consumat circa 65% din rezervele americane de interceptoare Patriot — aproximativ 1.500 din cele 2.330 de rachete pe care le dețineau SUA, conform datelor Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) citate de France 24. La aceasta se adaugă cele aproximativ 600 de interceptoare transferate Ucrainei din stocurile americane și europene, de la invazia rusă din 2022. SUA au acum sub 1.000 de Patriot rămase, alături de aproximativ 250 de interceptoare THAAD, potrivit Defense News.

Capacitatea de a intercepta chiar și un singur atac este descrisă ca „foarte limitată". Potrivit acelorași surse, în cazul unui asalt balistic rusesc asupra unui obiectiv NATO — un cartier general militar sau o centrală electrică —, Alianța s-ar putea afla în aceeași situație ca Ucraina, nevoită „să primească lovituri repetate fără a putea replica", a avertizat un oficial american al apărării.

Germania ilustrează paradoxul penuriei: a achiziționat sisteme Patriot costisitoare, dar nu dispune de muniție pentru ele — o situație descrisă ca „ridicolă" de experți ai unui think tank londonez. În context, Grecia și-a redistribuit recent bateria Patriot spre baza Souda Bay din Creta, semn al presiunilor tot mai mari de prioritizare a resurselor defensive din cadrul NATO.

Pentagonul și NATO resping acuzațiile

Reacția oficială americană a fost categorică. Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că afirmațiile privind penuria de muniții sunt „false": „Dispunem de tot ceea ce este necesar pentru a lovi la momentul și locul ales de președinte. Am executat deja operațiuni de succes și menținem un arsenal pregătit."

Colonelul Martin O'Donnell, purtătorul de cuvânt militar NATO, a afirmat că este „pur și simplu incorect" că numărul de Patriot din Europa ar fi la nivel critic, precizând că Alianța poate „para loviturile" și dispune de suficiente muniții. Președintele Trump a fost mai concis: „Nu vreau să comentez asta, dar nu vor ataca."

Context strategic: Rusia nu poate ataca NATO în viitorul apropiat

Evaluările serviciilor europene de informații din februarie 2026 arată că Rusia nu poate monta un conflict direct cu NATO în viitorul apropiat, angrenată cum este în Ucraina. Secretarul general NATO Mark Rutte avertizase în iunie 2025 că Moscova ar putea fi operațional pregătită pentru o astfel de acțiune în termen de cinci ani. Ucraina continuă să solicite insistent noi sisteme Patriot, pe care le consideră singurele capabile să intercepteze rachetele balistice avansate rusești.

Alternativele imediate la Patriot sunt limitate. Sistemul franco-italian SAMP/T NG nu a fost încă testat în luptă și are o rază de acțiune mai mică. Navele de război cu capabilități antiaeriene ar putea acoperi parțial golul, dar sunt vulnerabile și adesea prea departe de obiective.

Soluții pe termen mediu: interceptoare mai ieftine și producție sporită

Pentagonul a semnat joi un contract de aproximativ 11 milioane de dolari cu firma X-Bow Systems din New Mexico pentru a dezvolta interceptoare cu un cost sub 750.000 de dolari bucata — de cinci ori mai ieftin decât un Patriot, al cărui preț de înlocuire este de circa 3,9 milioane de dolari, potrivit Defense News. Un prototip este așteptat până la finele lui 2027, iar SUA și-au propus o producție de 2.000 de rachete Patriot pe an până în 2030. O nouă fabrică de producție urmează să fie deschisă în Germania chiar din septembrie 2026.

Contextul penuriei face ca negocierile europene pentru noi sisteme Patriot să devină și mai presante, pe măsură ce atât Ucraina, cât și statele NATO din est resimt efectele decalajului dintre cerere și producție.