Israelul intră în impas: patru scenarii pentru formarea guvernului

Israelul a intrat în impas politic după alegerile parlamentare de marți, care au consemnat o participare record de 77%. Cu mai mult de 90% din voturi numărate, niciun bloc nu a reușit să acumuleze cele 61 de mandate necesare pentru formarea unui guvern, potrivit BBC. Premierul Benjamin Netanyahu conduce clasamentul partidelor — Likud-ul său se anunță cel mai mare partid din Knesset — însă nici coaliția sa, nici blocul principalului rival Gadi Eisenkot nu au o majoritate asigurată. Contextul electoral, inclusiv distribuția mandatelor, a fost descris în detaliu în analiza PulsInfo de ieri.

Noaptea alegerilor: victorii fără majoritate

La sediul central al Likud, Netanyahu a cerut un „guvern puternic de dreapta", lăudându-și totodată „partenerii loiali" — referindu-se la partidele ultra-ortodoxe și de extremă dreaptă care îi alcătuiesc coaliția actuală. Mesajul a fost interpretat de observatori drept o intenție de a-și păstra aliații actuali, după cum informează BBC. De cealaltă parte, Eisenkot a urcat pe scena sediului de campanie și l-a invitat pe Netanyahu să „anunțe astăzi retragerea din viața politică", acuzând „cultura minciunii, a diviziunii și a instigării".

Cea mai importantă știre a nopții electorale a fost rezultatul record al partidelor arabe. United Arab List (Ra’am) este proiectată la opt mandate, iar Joint List la 11 — un total de 19 mandate, notează BBC. Arabii reprezintă aproximativ o cincime din populația Israelului și au votat în număr fără precedent, motivați de dorința de a înlătura cea mai de dreapta coaliție din istoria statului. Matematic, aceste 19 mandate ar putea permite opoziției să atingă pragul de 61, însă în practică există obstacole structurale majore: aproape toate partidele evreiești din blocul Eisenkot au exclus public o coaliție de guvernare care să includă reprezentanți arabi, arată Al Jazeera.

Patru scenarii pentru ieșirea din impas

1. Coaliție de unitate națională

Primul scenariu analizat de BBC presupune ca Netanyahu să-l convingă pe Eisenkot să intre într-un guvern de unitate națională, renunțând la partenerii de extremă dreaptă și ultra-ortodocși. Practic, Eisenkot ar trebui să-și abandoneze promisiunea centrală de campanie — aceea de a-l înlătura pe Netanyahu. Un catalizator ar putea fi un nou conflict cu Iranul: în zilele premergătoare alegerilor, presa israeliană și americană a relatat că Netanyahu a presat pentru noi atacuri, cerând inclusiv implicarea Statelor Unite.

2. Coaliție cu partidele arabe

Al doilea scenariu — singura cale matematică spre majoritate a opoziției — trece prin partidele arabe. United Arab List și-a exprimat disponibilitatea de a intra formal într-un guvern al opoziției, în timp ce Joint List a anunțat că ar sprijini un astfel de guvern din exterior, fără a fi parte din coaliție. Totuși, dintre liderii evrei, Yair Golan, de la formațiunea Democrats, este cel care susține deschis acest scenariu, potrivit BBC. O coaliție atât de eterogenă ar fi extrem de fragilă, în special în privința unor subiecte sensibile precum Gaza sau Cisiordania ocupată. Dacă această reprezentare record a arabilor în Knesset nu produce schimbări concrete, mobilizarea lor s-ar putea diminua la scrutinuri viitoare.

3. Netanyahu atrage dezertori din opoziție

Al treilea scenariu vizează atragerea unor partide din blocul Eisenkot în coaliția Netanyahu. Cei mai vehiculați candidați sunt Naftali Bennett, co-lider al alianței Beyachad, și Avigdor Lieberman, lider al Yisrael Beiteinu — ambii politicieni de dreapta cu poziții ferme în materie de securitate. Problema este că aceștia au făcut campanie explicit împotriva lui Netanyahu și au susținut extinderea serviciului militar la evreii ultra-ortodocși, ceea ce i-ar pune în conflict direct cu partenerii actuali ai premierului. Matematic, chiar dacă ar accepta, nu este sigur că un astfel de grup ar aduna suficiente mandate pentru majoritate, potrivit BBC.

4. Alegeri anticipate

Dacă niciun scenariu nu poate fi negociat, consecința firească sunt noi alegeri. Netanyahu ar rămâne premier interimar — o situație pe care unii analiști o consideră un avantaj implicit pentru el. Premierul ar putea miza pe faptul că mobilizarea excepțională a alegătorilor arabi nu s-ar repeta dacă această reprezentare record în Knesset nu produce rezultate vizibile. De asemenea, aproximativ 70.000 de israelieni s-au întors din diasporă pentru a vota și este puțin probabil să facă același gest la un nou scrutin. Între 2019 și 2022, Israelul a organizat cinci alegeri consecutive din cauza incapacității repetate de a construi o majoritate, conform BBC.

Perspectiva regională

Pentru vecinii Israelului din Orientul Mijlociu, mizele acestor alegeri sunt percepute diferit față de dezbaterea internă. Puțini analiști se așteaptă ca rezultatul electoral să producă o schimbare fundamentală în regiune sau să transforme doctrina de securitate israeliană, care s-a consolidat după atacurile Hamas din octombrie 2023. Indiferent cine va forma guvernul, continuitatea politicilor de apărare pare, în ochii observatorilor regionali, mai probabilă decât o ruptură.