Iranul și Omanul au stabilit ruta navală prin Strâmtoarea Ormuz

Iranul și Omanul au stabilit coordonatele noii rute de navigație prin Strâmtoarea Ormuz, a anunțat miercuri purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmail Baghaei. Acordul tehnic este finalizat, iar o declarație comună urmează să fie publicată — validarea finală a Liderului Suprem Ayatollahul Khamenei rămâne, deocamdată, necesară.

Cum va funcționa noua rută

Potrivit surselor diplomatice citate de Reuters și Jerusalem Post, acordul prevede un sistem dual: navele care intră în Golful Persic vor naviga pe ruta controlată de Iran, iar cele care ies din golf vor folosi apele teritoriale ale Omanului. Potrivit a două surse diplomatice, navele vor fi obligate să se coordoneze cu autoritățile iraniene chiar și atunci când tranzitează latura omaneză a strâmtorii.

Declarația comună acoperă aspecte „tehnice, legale, de securitate și de mediu”, a precizat Baghaei, adăugând că publicarea este condiționată de absența obstacolelor din „terțe părți” — formulare interpretată ca o referire implicită la SUA sau Israel.

Taxele de tranzit, principalul punct de fricțiune

Unul dintre cele mai disputate aspecte rămâne regimul taxelor. Teheranul solicită taxe obligatorii echivalente cu 5–7% din valoarea mărfii transportate. Omanul propusese inițial un model de taxe voluntare — similar celor din Strâmtoarea Malacca — însă Iranul a respins această variantă, insistând pe controlul unilateral al traficului de intrare. Acordul mai prevede o perioadă de 60 de zile pentru deminarea canalelor centrale. SUA și statele din Golf susțin că navigația trebuie să rămână liberă în conformitate cu dreptul internațional maritim.

Reacția SUA: optimism și semnale de destindere

Președintele Donald Trump a declarat că un acord formal ar putea fi anunțat „miercuri sau joi”. Secretarul Trezoreriei Scott Bessent a apreciat că există „o șansă reală” pentru finalizare în cursul zilei, iar secretarul de Stat Marco Rubio a confirmat progresul negocierilor, precizând că acordul Hormuz este separat de dosarul nuclear iranian, care va face obiectul unor negocieri ulterioare.

Bessent a explicat că Iranul acceptă acum condiții pe care le respinsese anterior din cauza slăbiciunii militare acumulate pe durata conflictului:

„Forța aeriană a Iranului este distrusă, Marina lor este distrusă, o parte substanțială a rachetelor lor sunt distruse. Cel mai important, capacitatea de producție de rachete este distrusă.” — Scott Bessent, secretar al Trezoreriei SUA

Administrația Trump a revocat, concomitent, sancțiunile impuse acestor trei entități legate de Garda Revoluționară Islamică (IRGC), un semnal diplomatic de destindere față de Teheran, potrivit datelor publicate de Departamentul de Trezorerie al SUA. Iranul a negat că a purtat negocieri directe cu Washingtonul, susținând că discuțiile s-au desfășurat exclusiv cu Omanul în rol de mediator, în timp ce oficialii americani au confirmat monitorizarea progreselor acordului.

Cinci luni de blocare și impactul global

Strâmtoarea Ormuz este închisă din 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au declanșat operațiuni militare împotriva Iranului. Prin această arteră maritimă treceau, în condiții normale, aproximativ o cincime din resursele mondiale de petrol și gaze naturale. Blocajul a forțat redirecționarea traficului naval pe rute alternative, la costuri semnificativ mai mari, și a dus la dificultăți în plata salariilor publice din Irak, relatează Jerusalem Post.

Pe piețele financiare, prețul petrolului Brent se menținea în jurul a 79–80 de dolari pe baril. Estimările anterioare ale secretarului Bessent privind un acord iminent determinaseră deja coborârea Brent sub pragul de 80 de dolari.

Teheranul avertizează: acordul nu restaurează ordinea pre-conflict

Chiar și în contextul acestor progrese, agenția Iran International a transmis că, în viziunea Teheranului, niciun acord Hormuz „nu va restaura ordinea pre-război”. Formularea sugerează că Iranul privește înțelegerea ca pe un aranjament pragmatic, nu ca pe o normalizare politică. Tensiunile de fond — programul nuclear, prezența militară americană în regiune — rămân deocamdată neabordate.