Harald V al Norvegiei a murit la 89 ani; Haakon VIII este noul rege

Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit vineri, 28 august 2026, la ora 06:35, la Spitalul Universitar Rikshospitalet din Oslo. Suveranul, în vârstă de 89 de ani, era cel mai bătrân monarh în exercițiu din Europa. Palatul Regal a anunțat decesul printr-o declarație: „Cu profundă tristețe anunțăm că Majestatea Sa, regele Harald, ne-a părăsit astăzi."

Harald fusese spitalizat pe 17 august 2026 cu anemie hemolitică — o afecțiune în care globulele roșii sunt distruse mai rapid decât pot fi regenerate, provocând oboseală severă și dificultăți respiratorii. Ulterior a dezvoltat o infecție bacteriană în sânge, iar în ziua precedentă morții Palatul confirmase că starea devenise „extrem de gravă". Familia regală își suspendase toate angajamentele publice și se reunise la căpătâiul regelui.

Haakon VIII, noul rege al Norvegiei

Conform constituției norvegiene, succesiunea la tron este automată. Prințul Moștenitor Haakon, în vârstă de 53 de ani, devine regele Haakon VIII, al patrulea monarh din Casa Glücksburg care conduce Norvegia de la 1905. Soția sa, Mette-Marit, devine regină consoartă, iar fiica lor, Prințesa Ingrid Alexandra, preia rolul de moștenitoare a tronului. Regina Sonja, soția lui Harald, supraviețuiește soțului cu care a trăit 57 de ani de căsnicie — uniune pentru care regele așteptase nouă ani aprobarea parlamentului, care a acceptat în 1968 căsătoria cu o femeie fără titlu nobiliar.

Treizeci și cinci de ani pe tronul norvegian

Harald al V-lea a preluat tronul pe 17 ianuarie 1991, după moartea tatălui său, Regele Olav V, și a condus Norvegia timp de 35 de ani. Era primul prinț născut pe pământ norvegian în ultimele cinci secole. Copilăria i-a fost marcată de al Doilea Război Mondial: la trei ani, a plecat în exil în Statele Unite împreună cu mama sa, în timp ce Germania nazistă ocupa Norvegia, întorcându-se acasă abia în iunie 1945.

Domnia sa a fost marcată de un efort constant de modernizare a monarhiei. Cel mai citat moment rămâne discursul din 2016, în care, adresându-se explicit femeilor, imigranților și comunității LGBTQ+, a declarat: „Norvegia este construită de bărbați și femei care iubesc această țară." În afara vieții publice, Harald al V-lea a fost un navigator de performanță: a reprezentat Norvegia la trei ediții olimpice (1964, 1968, 1972) și a câștigat titlul mondial la clasa Dragon în 1987. A refuzat să abdice, spre deosebire de vara sa de-a doua, Regina Margrethe a II-a a Danemarcei, care renunțase la tron în 2024, invocând jurământul pe viață depus în fața parlamentului norvegian.

Reacții internaționale

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, l-a descris pe Harald drept „un adevărat european" care a servit „cu căldură, umilință și un simț nestrămutat al datoriei". Secretarul General al NATO, Mark Rutte, a transmis și el condoleanțe familiei regale și poporului norvegian.

Legătura cu Casa Regală a României

Potrivit Știrilor ProTV, Regele Harald al V-lea și Regele Mihai I al României erau înrudiți, ambii descendenți din ramuri diferite ale familiei extinse a Reginei Victoria a Marii Britanii. Bunicul lui Harald, Haakon VII, se căsătorise cu Prințesa Maud — fiica regelui Edward al VII-lea și nepoata Victoriei —, în timp ce Regele Mihai descindea din Regina Maria a României, și ea nepoată a Victoriei, prin o altă ramură. Destinele celor doi monarhi au divergut profund: Harald a condus Norvegia timp de 35 de ani, în timp ce Mihai I a fost forțat să abdice în 1947, în urma preluării comuniste a puterii.