Criza Starmer: ministru demisionează, piețele sub presiune

Premierul britanic Keir Starmer traversează cea mai gravă criză de la preluarea mandatului, cu un ministru care a demisionat marți dimineață cerându-i public să plece, peste 80 de parlamentari din propriul partid uniți împotriva sa și costuri de împrumut ale statului la cel mai ridicat nivel din ultimii 28 de ani. La doar doi ani de la victoria electorală zdrobitoare a Partidului Laburist, liderul care promitea „schimbare” rezistă presiunilor de a demisiona, în timp ce până și membrii cabinetului îi cer să pregătească succesiunea.

Prima demisie din cabinet

Miatta Fahnbulleh, ministru pentru devoluție și comunități, a devenit marți primul membru al guvernului care demisionează în mod deschis, cerându-i lui Starmer să stabilească „un calendar pentru o tranziție ordonată”. „Publicul nu crede că puteți conduce această schimbare — și nici eu”, a scris Fahnbulleh în scrisoarea de demisie, relatează Al Jazeera.

Demisia vine după ce, luni seara, patru miniștri de rang înalt au intrat în reședința de la Downing Street pentru a-i cere premierului să ia în calcul plecarea. Potrivit The Irish Times, ministra de interne Shabana Mahmood și ministra de externe Yvette Cooper i-au cerut lui Starmer să coordoneze o „tranziție ordonată a puterii”. Miniștrii apărării și ai justiției, John Healey și David Lammy, au discutat și ei despre o succesiune „responsabilă și demnă”.

Peste 80 de parlamentari cer demisia

Numărul deputaților laburiști care au cerut public demisia premierului a depășit 80, apropiindu-se de pragul de 81 necesar pentru declanșarea formală a unei competiții pentru conducerea partidului — echivalentul a 20% din cei 403 de parlamentari Labour din Camera Comunelor. Presiunea vine din toate aripile partidului: de la centriști nemulțumiți de rezultatele economice până la aripa stângă care consideră că Starmer a deviat prea mult spre dreapta.

Catalizatorul crizei a fost înfrângerea de la alegerile locale din 8 mai, în care Labour a pierdut aproximativ 1.500 de consilieri și controlul a peste 30 de consilii locale din Anglia. Partidul a retrogradat pe locul al treilea în Țara Galilor, în timp ce Reform UK, formațiunea condusă de Nigel Farage, a înregistrat un avans spectaculos, iar Verzii au câștigat teren pe stânga.

Piețele financiare reacționează

Incertitudinea politică s-a reflectat imediat pe piețele financiare. Randamentul obligațiunilor de stat pe 30 de ani a urcat marți cu 13 puncte de bază până la 5,807%, cel mai ridicat nivel din 1998, transmite Biziday citând date de piață. Lira sterlină s-a depreciat cu 0,4% față de dolar, coborând la 1,355 dolari. Analiștii de la Aberdeen au avertizat că situația nu oferă un „climat de stabilitate pentru investitorii internaționali”, pe fondul combinației dintre criza politică, conflictul din Orientul Mijlociu și prețul ridicat al petrolului.

Starmer refuză să plece

La ședința de cabinet de marți dimineață, Starmer a fost categoric: „Partidul Laburist are un proces de contestare a liderului, iar acesta nu a fost declanșat”, a declarat premierul, potrivit Al Jazeera. Darren Jones, secretarul-șef al Trezoreriei, a precizat pentru Sky News că Starmer „ascultă” nemulțumirile, dar „nu va pleca de bunvoie”.

Cu o zi înainte, într-un discurs descris de presa britanică drept „ultima șansă”, Starmer promisese acțiuni „mai îndrăznețe și mai rapide”. A anunțat intenția de a naționaliza integral British Steel și de a pune „Marea Britanie în inima Europei”, așa cum a formulat premierul, propunând un acord de mobilitate pentru tineri cu UE — deși a exclus readerarea la Uniunea Europeană, la uniunea vamală sau la piața unică.

Cine ar putea să-i ia locul

Speculațiile privind succesiunea gravitează în jurul a trei nume. Wes Streeting, ministrul sănătății, ar fi strâns deja sprijinul a peste 81 de parlamentari pentru o candidatură la șefia partidului, scrie The Telegraph. Trei dintre consilierii săi parlamentari au demisionat luni din funcțiile guvernamentale, cerându-i lui Starmer să plece — un gest interpretat drept preludiu al candidaturii.

Andy Burnham, primarul Marelui Manchester și favoritul sondajelor — 34% dintre britanici îl preferă ca premier, arată un sondaj YouGov —, are un obstacol major: nu este parlamentar și ar trebui mai întâi să câștige o alegere parțială. Susținătorii săi preferă un „calendar de tranziție” care să-i permită să intre în cursă, spre deosebire de tabăra Streeting care vrea o competiție imediată.

Angela Rayner, fostă vicepremier și fostă ministră a locuințelor, rămâne o opțiune credibilă pentru aripa stângă. Deși nu a cerut explicit demisia lui Starmer, a avertizat că „ceea ce facem nu funcționează și trebuie schimbat”.

Al cincilea premier în șapte ani

Dacă Starmer va fi înlăturat, Marea Britanie va ajunge la al cincilea prim-ministru în șapte ani, după Boris Johnson, Liz Truss, Rishi Sunak și Starmer însuși — un simptom al instabilității politice cronice post-Brexit. Premierul a avertizat că „țara nu va ierta niciodată Partidul Laburist” dacă se va angaja într-o luptă internă pentru putere. Presiunile din interiorul partidului și semnalele de pe piețele financiare rămân însă, deocamdată, fără un răspuns concret.